- Istoric - nr. 231 / 23 Noiembrie, 2006 O societate care isi cauta identitatea fara sa o gaseasca Regimul lui János Kádar, care a durat intre 1956 si 1988, a fost acceptat foarte greu de populatie. In aceasta perioada, cateva sute de mii de unguri au parasit tara, iar noul regim i-a pedepsit crunt pe participantii la revolutie _ indiferent ca erau politicieni, muncitori sau intelectuali. In 1958, impreuna cu Imre Nagy, vor fi executati mai multi dintre colaboratorii sai apropiati. Géza Losonczy, care facuse temnita grea si pe vremea regimului stalinist al lui Rákosi, va muri in inchisoare de TBC. Alti membri ai guvernului Nagy au fost condamnati la multi ani de detentie, ca si mii de persoane mai putin influente. Procesele, condamnarile si executiile au continuat pana in anii 1960, iar regimul a fost in continuare foarte strict fata de cei care i se opuneau. Astfel, noua ordine s-a instaurat destul de repede. Exploatand ocaziile favorabile oferite de economia mondiala a anilor 1960, regimul Kádar a reusit sa imbunatateasca substantial standardele de viata ale ungurilor. Indepartandu-se de intransigenta dogmatica din perioada de inceput, climatul politic a devenit mai relaxat. Kádar a proclamat ca "Aceia care nu ni se opun sunt aliatii nostri", largind astfel baza sociala a sistemului. O data obtinut consensul fundamentat pe estomparea "luptei de clasa" si pe prosperitatea materiala a maselor depolitizate, a fost repurtata adevarata victorie asupra revolutiei: aceea a transformarii tacerii comune in amnezia colectiva. Asa-numita revolutie pasnica din 1989 - trecerea de la regimul comunistilor reformatori la o democratie pluripartidica - ca si alegerile libere din primavara anului 1990, ofereau premisele unei tranzitii line. Dar, ca si cum ar exista un blestem al fostelor tari comuniste, si in Ungaria euforia si concordia politica si sociala de la inceput au trecut c