- Comentariu - nr. 231 / 23 Noiembrie, 2006 Multi romani se intreaba azi de ce _ dupa mai bine de 16 ani de la Revolutie (sau ce o fi fost ea?) _ sub aspect economic, al cresterii nivelului de trai, diferentelor dintre romani si unguri, polonezi sau de alte nationalitati in loc sa scada, cresc, se adancesc?! Intrebarea ar putea fi doar retorica, daca nu am lua in calcul faptul ca, in toata aceasta perioada _ marcata de aparitia celor mai bogati romani din "top 300 _ cuvantul de ordine al politicienilor nostri (de ocazie) a fost ezitarea. Dar nu "ezitarea" in a alege dintre a face bine si mai bine, ci preocu parea dintre a se imbogati (mult si repede) si a face "ceva" si pentru natiune. O dilema din care, din pacate,a invins prima alternativa. Asa se explica cum tari care nici macar nu existau in 1989, precum cele baltice, au ajuns la un nivel de trai ridicat, la integrarea mai rapida in NATO si UE, decat Romania. Fapt este ca, dupa '89, pentru a distrage atentia romanilor, ceia ajunsi (intamplator sau nu!) in fruntea cascavalului, ne tot dadeau modele de societate, ba cea suedeza, ba cea chineza, ba cea din America Latina, dupa cum calatoreau conducatorii nostri. La urma urmei, ezitarea ne-a costat foarte mult. Pentru ca nu am dat inapoi ceea ce luase cu japca regimul comunist, astazi avem peste 4 milioane de procese, din care jumatate sunt pentru proprietati. Tot, datorita indeciziei politicienilor _ preocupati doar de propriul lor buzunar _ la noi, privatizarea reala a inceput abia prin 1997, asa ca am lasat celor din sistem destul timp sa-si insuseasca fabrici, terenuri, cladiri, contracte interne sau ??? din care s-au facut milioane. Numai asa, la noi, in Romania, 1 la suta din populatie a ajuns, in doar cativa ani, "putred" de bogata, iar 99 la suta, traind de azi pe maine. Mai mult, in aceste zile, pe la posturile de televiziune ni se tot flutura _ ca la coman