Acum două săptămîni, în nr. 145 al Dilemei vechi (3-9 noiembrie), am scris despre Casa părăsită. Adresa ei este nr. 1 de pe strada Theodor Ştefănescu. Pe lista actuală a monumentelor istorice nu apare; figurează în schimb alte trei clădiri de pe aceeaşi stradă: liceul comercial "N. Kretzulescu", biserica Sf. Nicolae - Negustori şi încă o casă (nr. 4), vag datată "sf. sec. XIX - prima jum. sec. XX". Autorii listei nu s-au ostenit să găsească o dată mai precisă, după cum neglijenţa lor a lăsat, în Capitală şi în ţară, multe monumente neînregistrate.
Spuneam că acea casă este un superb exemplu de arhitectură bucureşteană (cca 1880?), aflat acum într-un hal fără hal de dărăpănare duşmănoasă. Aceasta putea să însemne că e "revendicată", adică a nimănui, deci lăsată pradă vagabonzilor, sau că cineva care a pus ochii pe ea o lasă să se distrugă pentru a putea să evacueze ruinele şi să exploateze terenul. La colţul cu bulevardul Hristo Botev, aproape de răspîntia cu Calea Moşilor, e de presupus o valoare considerabilă.
Săptămîna trecută, casa a fost incendiată. În interiorul etajului, pereţii sînt înnegriţi de fum, tabla acoperişului desfundat ridică spre cer o aripă neagră. "A fost foc mare", spun vecinii. Tot ei dau vina pe ţiganii care se zice că s-ar adăposti noaptea acolo şi care au îngrămădit împrejur muşuroaie de deşeuri, fără să le pese de pancarta care interzice "depozitarea gunoiului". Pe unde intră homleşii, dacă uşa e zidită? Pe geamurile sparte de la parter... Eu nu i-am văzut: casa e pustie în timpul zilei. Poate că ei nici nu există, dar prejudecata comună nu poate trăi fără ei.
Coincidenţa este prea mare. Puteţi crede că locatarii nocturni ai casei citesc Dilema veche şi că, impresionaţi de această lectură, au făcut un foc de tabără? Nu-i nevoie să fii Barnaby ca să ghiceşti că cel care se pregăteşte să cumpere terenul după demolare, ca
