Amorul dintre roabele-ţigănci, slujnicuţe şi boieri sau negustori bogaţi a stîrnit şi stîrneşte încă fantezia cititorului şi nu numai. Informaţiile sînt însă nu atît de numeroase cum ne-am dori, iar reconstituirea unor astfel de legături ilicite se face destul de greu. Astfel, ele se păstrează doar atunci cînd boierii (sau chiar boieroaicele) dau o oarecare vizibilitate acestor relaţii prin adoptarea bastarzilor sau menţionarea lor în testamente, cînd are loc dezrobirea roabei şi a copiilor ei, specificîndu-se motivul, cînd ţiganca sau slujnica se semeţesc şi poartă jalbă la Mitropolie, acuzîndu-l pe dumnealui boierul/negustorul, ipochimen de cinste al politiei, că s-a atins de fecioria-i, dar că ea n-ar fi vrut. Obişnuinţele unor astfel de practici nu sperie cucoanele, mult mai temătoare în faţa unei adevărate concurenţe reprezentate de o femeie de acelaşi rang, care ar fi putut pretinde căsătoria. Or, amorurile cu "nişte biete roabe" nu sînt decît "plăceri trecătoare, ca nişte stele sclipitoare", aşa cum poetic se exprimă Porfira Cantacuzino-Paşcanu, atunci cînd află că soţul ei, Dumitrache mare logofăt, are o relaţie cu ţiganca Maria.
Slujnicuţe sau roabe, unele dintre servitoarele din casele boiereşti au rol explicit sau implicit de a-i iniţia pe feciori în primii paşi din viaţa lor sexuală. Crescuţi în colibele acestora, dormind în acelaşi pat, respirînd aceeaşi "atmosferă fetidă şi stricată", ascultînd aceleaşi "lucruri neruşinate" "pe la al zecilea mult al doisprezecilea an, se deşteaptă într-înşii pornirea dorinţelor rele, stricîndu-le atît starea fizică, cît şi cea morală" - ne asigură medicul Constantin Caracaş. Informaţia sa este de primă mînă, întrucît vorbeşte nu numai în calitatea sa de locuitor al Capitalei, ci şi ca medic, venit în contact cu astfel de cazuri cînd copiii de boieri de numai 10-12 ani, bolnavi de sifilis, solicită tratament.