Istoria ne demonstreaza ca situatiile de criza pot fi izbavite numai cu ajutorul ideilor neasemuit de indraznete. Tot ea ne invata ca nu lipsa banilor reprezinta esenta problemei, ci lipsa ideilor. De curind, prin organizarea superbului bal de la Palat, accesibil somitatilor politice, economice si culturale ale orasului, s-a produs o strinsura de cca 80.000 de euro. Acesti bani urmeaza a fi folositi pentru consolidarea lacasului in care a avut loc balul. Este o suma impresionanta pentru ieseanul de rind. Este o picatura fara speranta in oceanul nevoilor financiare pentru salvarea Palatului. O evaluare aproximativa a acestor nevoi, daca vrem sa facem o treaba buna, indica suma de 40 milioane euro. Indiferent cite baluri se vor mai face, ele aduna, dupa cit se vede, cam 0,2 % din banii necesari, indiferent cit de mult vor creste bugetele publice, ele vor fi intotdeauna insuficiente si restaurarea Palatului Culturii pe aceasta cale ramine utopica. Prin urmare, daca numai atit putem face pentru aceasta cladire iubita de ieseni, inseamna ca am condamnat-o deja la disparitie prin degradare fizica.
Istoria ne demonstreaza ca situatiile de criza pot fi izbavite numai cu ajutorul ideilor neasemuit de indraznete. Tot ea ne invata ca nu lipsa banilor reprezinta esenta problemei, ci lipsa ideilor.
Scopul initial al Palatului a fost administrativ. El a fost unul dintre darurile administratiei centrale pentru pierderile suferite de ieseni prin stabilirea capitalei la Bucuresti. A fost un gest aproape disperat, ce demonstreaza marimea nemultumirilor locale, intrucit, ce nevoie mai avea Iasul de un Palat Administrativ atit de impunator, de vreme ce functia administrativa a Iasului s-a diminuat la nivelul unei capitale de judet? Este motivul care a sustinut ideea de a fi transformat in muzeu. O forma de institutie subnutrita, amortita, parasita de administratorii culturii n
