Am lansat la începutul acestei săptămîni, împreună cu colegul meu de generaţie, Ciprian Ciucu, o propunere publică pentru ca PNL să-şi rezolve criza internă prin organizarea unor alegeri preliminare. Am să expun ideea succint aici, întreaga argumentaţie găsindu-se acolo unde am lansat propunerea, pe site-ul HotNews.ro.

Pe scurt, propunem PNL să organizeze ceea ce în America se cheamă open primaries (alegeri preliminare deschise), adică acel procedeu prin care un partid cheamă publicul interesat să aleagă candidaţii cu care se va prezenta ulterior în alegerile oficiale. Am susţinut că alegerea preşedintelui PNL prin această modalitate ar putea rezolva şi criza actuală, deschizînd în plus partidul către public. În propunerea noastră plecam de la exemplul exerciţiului prin care, în 1996, partidele de dreapta din Bulgaria, incapabile să se pună de acord pentru un candidat unic la preşedinţie, au lăsat publicul să decidă.

De la lansarea ideii am primit o mulţime de opinii şi critici, şi de la cititorii site-ului, şi privat, de la colegi şi politicieni. Multe opinii pozitive, multe critici legitime şi multe mesaje vitriolant negative. Am să răspund aici cîtorva dintre critici, şi anume acelora care nu îşi găsesc răspunsuri în chiar documentul lansat de noi.

Prima critică: un partid este un organism privat şi nu ar trebui să ne amestecăm noi, cei de pe margine. Răspuns: partidele sînt organisme private de interes public, măcar pentru că le dăm bani de la buget. Sînt organisme de interes public pentru că acţiunile lor au efecte asupra întregii populaţii, mai ales cînd ajung la putere. Mai mult chiar, există un interes public în democratizarea partidelor din România, care tind să concentreze decizia la vîrf, să emane lideri pe criterii mai degrabă conspirative şi să pună publicul în faţa faptului împlinit: ăştia sîntem, ai de ales între faliţii noştri ş