Daca este sa vorbim despre o subevaluare de vreo 4-5 miliarde de dolari a Petrom, la valoarea actuala a titeiului de tip Brent, aceasta s-a produs cu multa stiinta de carte internationala, cu intelegeri la cel mai inalt nivel si cu aprobarea noastra tacita, de care oricum greii acestei lumi nu prea au nevoie Ii cred sincer pe politicienii care se arata ingrijorati de soarta poporului roman. Altii nici macar atat nu fac. Nu se ostenesc sa puna de-o conferinta de presa, sa organizeze macar un seminar sau un CSAT. Nu glumesc! Sunt absolut convinsa ca si din situatiile despre care se spune ca nu au nici un rost, decat electoral, ori discutii care unora li se par sterile iar altora agresive - vorba liberalilor - tot ramane ceva bun, in afara de senzatia de inflatie verbala si prea-plina de argumente. De exemplu, din dezbaterea privind desecretizarea contractului de privatizare al Petrom cu OMV am aflat foarte multe lucruri. Acum stim si noi ca nu stim nimic. Dar nici nu mai avem pretentia ca am putea afla vreodata adevarul pur. Nu de alta, dar si adevarul, cel putin cel economico-politic, este altul, ca in ilustratele chinezesti, depinzand din ce pozitie privesti contractul de privatizare.
Artizanii si, deci, sustinatorii lui, spun ca a fost un pas mare pentru o Romanie mica. Ne mai aduc aminte si de pozitia de lider pe care o aveau austriecii in perioada privatizarii, tot atunci cand si noi incheiam capitole de negociere cu Uniunea Europeana. Se mai nuanteaza ca am obtinut un pret bun si ca nu trebuie uitat din vedere ca statul roman are, inca, 49% din Petrom. O avere, ar spune unii! Dar si o avere pierduta, ar zice altii. Altii care, atunci cand PSD-ul privatiza de zor Petrom-ul, nu pareau foarte interesati de clauzele contractuale ci, mai degraba, de cum sa-si mentina sfera de influenta politica, in actul comercial al unui Petrom, slava Domnului privatizat.
