In razboiul gazelor, victoria lui Calin Popescu Tariceanu ii foloseste lui Gigi Becali. Iar avantajul lui Becali ii foloseste lui Traian Basescu. In rest, pierderi pe toata linia.
Ca bunastarea unui popor n-are nici o legatura cu pretul gazelor ar trebui s-o stie cei care incearca sa-l foloseasca drept argument electoral. Dar lui Basescu, Tariceanu sau Gusa le convine sa nu stie. Pentru ca electoratul caruia li se adreseaza crede ca un pret mic este o tinta mai usoara decit un venit mare. Premierul Tariceanu pare sa fi cistigat aceasta disputa.
I-a convins pe patronii de la Petrom sa amine scumpirea la populatie, lucru care se va traduce, cel mai probabil, intr-o subventie incrucisata. Adica, ce pierde Petrom de la consumatorii casnici recupereaza de la firme. Toate bune si frumoase: am ajuns la consens national. Daca vreun investitor spune ceva, sa se gindeasca mai bine.
Nu are si el „responsabilitate sociala“? Oricum, cinic vorbind, investitorul este un sacrificiu prea mic pentru o victorie populara atit de importanta. Totusi, ceva scapa din acest rationament. Un alt politician populist isi permite sa se joace cu teme asemanatoare intr-un mod care seamana a sinucidere politica.
Este vorba despre Gigi Becali care, intrebat la un moment dat de ce vinde atit de scump biletele la Steaua-Real, nu a raspuns ca sint costurile mari, sau ca are datorii la Bodu, asa cum ar fi fost prudent. A zis, cu nonsalanta, ca cei care vor sa vada meciul pe stadion trebuie sa plateasca. Sinucidere politica? Surprinzator, nu. Tot „surprinzator“, Becali creste in popularitate.
Or fi cei care il sustin masochisti, carora le convine sa plateasca preturi mai mari? Putin probabil. Dimpotriva, le plac chiar si pomenile. Doar ca nu le mai iau ca pe un drept cuvenit, ci ca pe un act de generozitate.
Cita vreme chiar si presedi
