Gura de oxigen cu cele trei filme romanesti lansate in septembrie-octombrie in sali e dublata de festivalurile toamnei - spaniol, britanic, italian. Peisajul acestui inceput de stagiune arata destul de bine, iar el e completat de o parte din filmele din ultima vreme, lansate in cinematografe in circuit normal. Ca de obicei, scircuitt cu o viata prea scurta, din cauza reducerii numarului de sali, ceea ce face ca cele mai multe filme sa dispara de pe ecrane mult prea repede. Die Weisse Massai/Indragostita de un masai (2006), regia Hermine Huntgeburth, productie germana, e in cel mai bun caz un film care poate sa atraga prin exotism si peisaje. Nici povestea (filmul e o ecranizare), nici regia nu au vreo urma de inventivitate. E si cazul lui Dreamer/A doua sansa (2005), regia Josh Gatnis, film despre puterea sperantei (sic!) si despre vointa de a lupta (iarasi sic!) pentru a-si atinge telurile (inalte, evident). E vorba, pe scurt, despre un copil (o fetita) care vrea cu orice pret sa salveze un cal de curse care si-a rupt piciorul si sa-l redea competitiei. Si, evident, reuseste. De evitat. De evitat si Break-up/Despartiti, dar impreuna (2006), regia Payton Reed, comedie romantica de duzina pe tema certurilor/impacarilor (sau neimpacarilor) conjugale. De duzina (si cu gafe de scenariu, in plus) e si Snakes on a Plane/Avionul cu serpi (2006), regia David R. Ellis, horror cu multi serpi si foarte putina minte. Cu exceptia unor creieri (umani) improscati pe peretii avionului. Silent Hill (2006), regia Christopher Gans, e tot un horror, doar cu putin mai sus decat Snakes on a Plane. Ecranizare a unui joc video celebru, lansat in 1999, Silent Hill e plin de monstri intr-un taram al groazei. Si aici mult creier spulberat in toate partile si prea putin folosit la realizarea filmului. All the Invisible Children/Copiii nevazuti (2005) e un film rar pentru ecranele romanesti. A a