- Diverse - nr. 232 / 24 Noiembrie, 2006 Epilog Revolutia ungara din 1956 a dovedit ca, daca revoltele anarhice izbucnesc din disperare, atunci cand oamenii nu mai suporta sclavia si umilintele, revolutiile se declanseaza in momentele in care intervine o relaxare care, prin comparatie, induce oamenilor speranta de a avea un alt fel de viata. Reprimarea crunta a Revolutei a fost provocata de faptul ca ungurii nu au inteles ca experimentul de dezghet politic si intelectual promovat de Nikita Hrusciov nu dorea sa puna in discutie nici sistemul si nici granitele Europei comuniste. Se adeverea astfel ca o incercare radicala de reformare reprezinta pentru un regim totalitar o primejdie de moarte. Abandonata de Occident, supusa "criticii armelor" de catre sovietici, la acea vreme Ungaria a legitimat dorinta de suveranitate a popoarelor, demonstrand ca aceasta nu poate fi calcata in picioare. Din pacate, jertfa de singe de acum cinci decenii a fost in mare parte irosita de politicienii unguri dupa schimbarea de regim de dupa 1990... La 6 iulie 1989, Curtea Suprema de Justitie a Ungariei il va reabilita pe Imre Nagy, precum si pe toti cei condamnati si executati in procesul sau. In aceeasi zi, murea János Kádár, care isi pierduse mintile cu citeva luni in urma. S-ar putea deci crede ca exista o dreptate imanenta a istoriei. Ca nu e deloc asa o dovedeste soarta principalelor personaje ale Revolutiei ungare din 1956. Mátyás Rákosi, poate cel mai odios dictator al Ungariei (pe vremea caruia a fost nationalizata fundatia Gojdu), moare de batranete in 1971, in Uniunea Sovietica. Ernö Gerö, "macelarul de la Barcelona", "omul de fier si de otel", refugiat in zilele revolutiei la Moscova, se intoarce in Ungaria la mijlocul anilor '60, aproape orb si neputincios. Moartea sa e trecuta sub tacere de regimul lui Kádár. János Kádár, cel care in 1947 il tradase pe Lászlo Rajk, cel mai bun