Din nou dezlegare la peşte. De ce la peşte, ne întrebăm, poate, firesc? De ce nu la carne? Pentru că, de la început, creştinismul a avut ca simbol de reprezentare peştele. În timpul Din nou dezlegare la peşte. De ce la peşte, ne întrebăm, poate, firesc? De ce nu la carne? Pentru că, de la început, creştinismul a avut ca simbol de reprezentare peştele. În timpul persecuţiilor romane, primii creştini foloseau desenul peştelui ca semn de recunoaştere a religiei lor. O altă legătură între creştinism şi simbolul peştelui este identificată în cuvântul grecesc pentru peşte IHTUS, un acronim pentru "Iesous Christos Theou Uios Soter", care înseamnă Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul Nostru. Peştele apare des menţionat în Evanghelii şi nu numai pentru că era un aliment de bază în Galilea acelor vremuri. Mântuitorul Însuşi a binecuvântat peştele. L-a înmulţit pentru miile de oameni adunaţi să Îi asculte predicile. L-a înmulţit în barca lui Simon Petru, pentru a-l convinge să-L urmeze. Pe cei doi pescari, Petru şi Andrei, i-a chemat, spunându-le: "Urmaţi-mă şi vă voi face pescari de oameni." Aşa s-a născut şi parabola năvodului, cu care este asemuită Împărăţia Domnului: cei buni se prind în năvodul credinţei şi al mântuirii. Toate aceste lucruri se ştiu deja. Ce nu se ştie, poate, este că simbolul peştelui a precedat religia creştină şi că îşi are rădăcinile în culturile păgâne. Este legat de fertilitate, naştere, sexualitate şi o reprezenta pe Marea Zeiţă Mamă. Lumea antică punea deseori egal între simbolul peştelui şi femeie, Zeiţă. "Peşte" şi "uter" erau termeni sinonimi în grecesul "delphos". În Scandinavia, Marea Zeiţă se numea Freya; în onoarea ei se mânca peşte. În China, Marea Zeiţă Mamă, Kwan-yin, era înfăţişată sub forma unui peşte. În Egipt, Isis era numită Marele Peşte al Abisului. În Grecia, zeiţa peştilor, Afrodita Salacia, era venerată de credincioşi în