Retrospectiva aniversarii centenarului organizata de muzeografii ieseni si nu numai, in loc sa ne edifice asupra misterului fiintei umane si a creatiei, sporeste enigma. Bucuria intilnirii cu capodopera insa nu poate fi decit implinita si profunda. Multi dintre literati, dar nu numai ei, stiu, desigur, formula, eclatanta, ca literatura rusa descinde din... Mantaua lui Gogol. Se considera, astfel, ca in aceasta proza celebra s-ar afla esenta unei intregi literaturi. Sigur, lucrurile se pot nuanta, dar formula a devenit in timp notorie si autoritara prin circulatie universala. Relatia cu arta Maestrului Corneliu Baba se impune atit prin anvergura acestuia, cit si prin forta de model a artei sale, exercitata asupra unor generatii intregi de minuitori ai penelului. Mi-a venit in minte ideea cu mantaua, desi as fi preferat-o, la un moment dat, pe aceea de blazon. As fi fost mai in spiritul seniorial al Maestrului, mai aproape de felul inconfundabil in care se daruia cu artistocrata bonomie celor pe care-i considera prezumtivi fii spirituali. Este adevarat, totodata, ca, oricit de celebru ar fi fost Maestrul, nu toti dintre acestia i-au calcat neaparat pe urme. A fi fost studentul lui Corneliu Baba echivaleaza, aprioric, cu un certificat de valoare oferit de profesor in alb, fiecare fiind liber sa se implineasca sau sa rateze. Unii au reusit sa onoreze certificatul, altii l-au negociat la bursa interesului imediat. Tot astfel, subliniez si observatia ca din atelierul lui au iesit tot atitia pictori citi au intrat. Altfel spus, destui au ramas pe dinafara.

Important de remarcat imi apare si faptul ca babistii s-au aflat permanent in disputa artistica cu ciucurentistii, al doilea mare pictor roman al sfirsitul veacului din urma. Fiecare mentor a generat filiatii implinite sau doar epigoni. Primii au stiut sa-i continue, dar sa se desparta de ei, ceilalti sa ramina canto