De aproape o saptamana, Romania este in pragul izbucnirii unui scandal de spionaj fara precedent. In jurul mai multor ministri s-a tesut un adevarat paienjenis, prin care colcaie agenti straini, oameni de legatura, turnatori si indivizi racolati de structuri neidentificate.
In toata aceasta nebuloasa, ies din cand in cand la iveala informatii date preferential, pe surse, despre consilieri, prieteni sau oameni de casa ai ministrilor Codrut seres si Szolt Nagy. Fara ca cineva s-o spuna direct, s-a lansat astfel ideea ca cei doi demnitari ar fi tolerat scurgeri grave de informatii clasificate din ograda proprie, catre diferite companii straine.
Plecand de la premisa ca filmul spionajului economic care a precedat privatizarile Electrica Muntenia, Posta Romana si Societatea Nationala de Radiocomunicatii este unul bazat pe fapte reale, atunci apatia cu care se misca anchetatorii este uluitoare.
In timp ce functionarii din ministere isi goleau gentile cu hartoage inscriptionate cu "secret de serviciu" pe masa unor agenti straini, organele autohtone de filaj se multumeau sa redacteze note informative. Din vara si pana in prezent, filiera pastorita de bulgarul Stamen Stanchev si-a facut ramificatii pana si pe sub usile a doua cabinete ministeriale.
Acum, ministrii cu pricina se jura ca n-au avut niciun moment habar de riscul la care s-au expus, lasandu-i in ograda proprie pe agentii straini. In cele sase luni cat a operat pe teritoriul Romaniei, filiera proaspat deconspirata este banuita ca ar fi sustras suficient de multe documente, cat sa fie considerata o amenintare la adresa sigurantei nationale.
Obiectul principal de activitate al unor structuri precum SRI si SIE, trecut chiar in legile de functionare ale acestor institutii, este prevenirea riscurilor, vulnerabilitatilor si amenintarilor la adresa sigurantei nationale
