Cind presedintele Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, si-a lansat blogul ahmadinejad.ir in august, opinia publica l-a numit “un truc publicitar".
Presedintele Libiei, Muammar al-Gaddafi, a intrat in atentia media printr-un post pe site-ul personal in care acuza conducerea FIFA ca intretine “piata de sclavi", iar printul Charles si-a postat un filmulet in care sint surprinse momente dintr-o zi obisnuita.
“Cotidianul" i-a cautat si pe ceilalti lideri ai lumii care au debutat pe web, intrebind expertii in branding si analistii politici ce poate face un site bun pentru imaginea lor, dar si cit rau poate aduce dupa ea o pagina prost facuta.
Netul da o fata umana
“Oamenii participa la politica din fotoliul de acasa, cetatenia pe Internet devenind un trend mondial. Cel mai pregnant se manifesta in SUA, unde fiecare candidat stringe fonduri pentru campanii online, atragindu-si sustinatori pe Internet.
Si Nicolas Sarkozy are asa ceva in Franta si pina si acest maniac, presedintele Iranului, si-a facut un blog", spune analistul politic Cristian Ghinea, adaugind ca instrumentele virtuale dau “o fata umana" sefilor de stat, personalizindu-si astfel relatia cu cetatenii.
“Internetul reuseste sa atraga noi segmente de public, pe care nu ar reusi sa le abordeze prin mijloace traditionale.
Acestea sint insa oarecum limitate de nivelul financiar sau de dezvoltare tehnologica, cum ar fi cazul Romaniei de exemplu", explica Simona Filip, Branding Consultant la Grapefruit, agentie care a realizat, de altfel, site-uri pentru doi politicieni americani, un candidat pentru Congres si celalalt la portofoliul de guvernator al Californiei in 2004.
“Electoratul zilei de miine lucreaza pe messenger, citeste ziarele online sau le primeste via RSS feeds, vede stiri broadband online, umbla cu IPodul dupa el si e
