In prima sa carte, "Delicte minore sau kitschul cel de toate zilele", artistul vizual si scriitorul Cristian Crisbasan evoca aparitia, la München, in 1860, a sensului modern al notiunii, cea astazi acceptata: "a face lucru de mantuiala", o derivata a unui verb din limbajul familiar, "verkitschen", care inseamna a degrada, a poci, a maslui. Restauratorii de mobila erau cei vizati: a vinde altceva in locul lucrului cerut de client, ceea ce, subliniaza Crisbasan, este o "negare a autenticului".
Kitschul este prostul gust din lumea noastra inconjuratoare. In Romania, cotele kitschului au fost mereu in continua crestere, ajungand sa faca parte, indisolubil, din viata de zi cu zi. Este bine infipt si poate deveni nederanjabil daca e ignorat, daca, pur si simplu, este trecut cu vederea. "Nimeni nu scapa de kitsch, pentru ca absolut toti oamenii au momente de mediocritate, lene, prostie, indolenta", crede Crisbasan, convins ca exista si solutii: "Sa exorcizam prin autoironie si autocritica, neaparat in cheie de umor". Cecilia Caragea, licenta si master in Filosofie, doctorand in Litere, director editorial si PR manager, crede ca prostul gust nu mai poate fi sters din cotidian, dar poate fi intr-o oarecare masura redus printr-o "treaza vigilenta a autocenzurii". Asemeni lui Crisbasan, Caragea mizeaza pe autoironie ca element salvator, mai exact, pe curajul de a rade de tine insuti in urma unei prostii comise. "Cand un om are puterea sa zica si sa recunoasca, lucid si adecvat la realitate, ca a dat dovada de prostie, acesta se desteapta", zice Crisbasan.
CONFUZII. Orice perioada de tranzitie naste confuzii si duce la o lipsa de modele si valori. Dupa 1989, totul s-a dat peste cap, ritmul vietii s-a accelerat infernal, ceea ce a dus la o crestere spectaculoasa a nivelului de stres, indiferent ca este vorba de stres pozitiv sau negativ. "Incercam sa repunem lucruril
