Sala Palatului a fost din nou scaldata-n ritmuri cubaneze. Aflata pentru a doua oara in Romania, Omara Portuondo a adus parfumuri de la tropice intr-un Bucuresti intepenit in rutina si pierdut in ceataâ¦
Pe langa exceptionalii muzicieni de la Buena Vista Social Club (ma rog, ce-a mai ramas din eiâ¦), Omara a fost acompaniata de Orchestra Teatrului National de Opereta. Toti au rezonat perfect cu "Etith Piaf a Cubei".
TE OBLIGA. Pentru ca langa Omara nu poti fi decat bun. Te obliga talentul ei (care-i iese prin toti porii). Varsta ei (pe care n-o arata decat purtand incaltari supercomode la tinuta de gala). Umorul ei (contagios, ca bucuria). Sau rigoarea pe care o impun toate astea. Destul de ciudat pentru o artista de talia Omarei, in preajma orei 20:00, stabilita pentru inceperea concertului, Sala Palatului era pe jumatate plina. Sau pe jumatate goala, depinde daca o privea un optimist sau un pesimist. La sfarsit, sala a fost plina-ochi. Omara si-a intarziat putin recitalul (ceea ce nu-i sta-n obisnuinta), pentru ca spectatorii navaleau pe caile de acces chiar la 20 de minute dupa ce show-ul ar fi trebuit sa-nceapa. Cine a fost la spectacol in seara aceea stie ce munca de Sisif a fost circulatia prin Bucurestiâ¦
AMESTEC STRANIU. Cubaneza a pasit pe scena. Coafura amintind de doamnele inceputului de secol XX. Rochie lunga, neagra. Blazer in sclipiciuri multicolore. Paseste rar spre microfon, in papuci aurii. Canta. Duios. Profund. Rascoleste, emotioneaza, deruteaza. Pentru ca auzi melodii care-ti intasera-n cap in alte interpretari si orchestratii, cantate-n alt stil. Stilul Omara Portuondo, pe care nu-l poti compara cu altul. Stil alcatuit dintr-un amestec straniu de spanioloaica bogata (mama), de jucator negru de baseball (tatal), de tot ceea ce ursitoarele i-au picurat in destin la nastere. Ca si cand n-ar fi fost de-ajuns, Dumnezeu a vrut sa f
