Dupa ce au facut din ghilotina simbolul global al revoltei impotriva monarhiei, francezii sunt apucati de nostalgiile dupa traiul nobiliar de altadata si au intrat intr-un sevraj al apucaturilor fine. Nu esti de bon ton la Paris decat daca ai si o particula de vita intre nume si prenume.
A cincea republica, inaugurata de mana forte a generalului de Gaulle, a intrat in criza. Nu mai e la moda. Tendintele de la Paris canta zilele acestea in struna menuetelor aristocratice. Nobilii sunt iarasi "in carti". Nemaiavand prea multe atuuri si sub bombardamentele rautacioase ale aliatilor din Irak, care nu prea inghit "trufele" discursurilor de politica externa ale lui Chirac, Franta isi fabrica imagine dupa chipul si asemanarea trecutului sau glorios. Dupa ce onorabilii "cetateni si cetatene" ale Revolutiei din 1789 au "compostat" pasional capetele incoronate ale monarhiei, impreuna cu suita de rigoare a inaltei aristocratii, francezii postcoloniali de azi se dau in vant dupa orice detaliu care ii poate asocia cu lumea buna a veacurilor apuse.
POLITICHIE DE MARGARITAR. Jacques Chirac, un mare iubitor al placerilor vietii. Apetitul lui pentru deliciile culinare este faimos in intreaga lume. Iar orele de singuratate ale sotiei sale, Bernadette, deja celebra in presa franceza, povestesc si despre alte apetente. Insa Chirac este un "connaisseur" pana la capat, drept care se poate mandri cu un guvern in care premierul este de vita nobila, iar ministrul Educatiei, Gilles de Robien, e de-a dreptul conte. Dominique de Villepin, cu freza sa care ii da o alura de poet romantic al secolului al XIX-lea, poate conferentia "printre ruinurile" politicilor sociale ale mandatului sau despre Napoleon pana la ruina deplina a guvernarii UMP. Iar Segolene Royal, candidata stangii la presedintie, sta la panda, avand deja un nume suficient de regal cat sa impace dorinta de "emancipare"
