Ion Manolescu, Derapaj, roman, Editura "Polirom" (tel. 0232/21.74.40), 654 pag.
In lumea larga a amatorilor de literatura, pe care noile tehnologii n-au decimat-o, cum s-ar putea crede (dovada - industria prospera a cartii), a revenit gustul pentru romane groase, pe care dai un ban, dar petreci cu ele indelung. Din Sua si Occidentul european, pana in Rusia si Australia, scriitorii cei mai cititi si premiati povestesc lungi istorii arborescente, in care te imbarci ca pentru o aventuroasa calatorie in spatiul fictiunii. Va dau numai doua exemple de asemenea mari povestitori celebrati in toamna aceasta: turcul Orhan Pamuk, laureatul Nobel 2006, tradus si la noi cu superbul roman de peste 600 de pagini Ma numesc Rosu, si americanul care scrie in franceza Jonathan Littell, recent distins cu Premiul Goncourt pentru romanul lui de debut, Binevoitoarele, o caramida insumand 900 de pagini, care se vinde in Franta ca painea calda, iar drepturile de traducere i-au fost vandute in numeroase tari, inclusiv unei edituri romanesti. Intoarcerea la fictiuni ample se manifesta si la noi prin nume precum Radu Aldulescu, Florina Ilis, Petru Cimpoesu, Gabriel Chifu, Dan Stanca s.a. - romancieri de cursa lunga, cu suflu epic si stiinta a constructiei.
Romanul pe care vi-l recomand azi se inscrie si el in aceasta tendinta existenta in aerul timpului. Autorul o adopta premeditat, ca un profesionist al literaturii (e lector la Litere), ca un teoretician al impactului noilor tehnologii informatice asupra culturii (in bibliografia lui figureaza titluri precum Notiuni pentru studiul textualitatii virtuale si Videologia. O teorie tehno-culturala a imaginii globale) dar si ca un tanar care a crescut cu seriale de benzi desenate, desene animate, jocuri pe calculator si alte forme populare de distractie bransata. Cele 650 de pagini ale romanului Derapaj sunt un fel de hipermarket l
