creşterea talentelor în propria ogradă, aşa cum se întâmplă la Ajax Amsterdam sau la Manchester United, ca să dăm doar două exemple, este minim. Patronii, interesaţi doar de obţinerea unor creşterea talentelor în propria ogradă, aşa cum se întâmplă la Ajax Amsterdam sau la Manchester United, ca să dăm doar două exemple, este minim. Patronii, interesaţi doar de obţinerea unor rezultate imediate şi măcinaţi de orgolii, nu investesc în grupele de copii şi juniori, preferând să cumpere jucători gata formaţi, eventual străini. Singurul lucru bun este apariţia şcolilor private, unde copiilor li se acordă atenţia cuvenită şi care au început deja să producă fotbalişti de valoare. La fel de adevărat este şi că mulţi dintre copiii care aleg fotbalul provin din familii fără posibilităţi materiale deosebite, iar alimentaţia necorepunzătoare de la o vârstă fragedă se răsfrânge asupra constituţiei firave a viitorilor jucători. Astfel, apare eterna probemă a diferenţei de gabarit dintre fotbalistul român şi cel occidental. Însă unul dintre cele mai grave flagele cu care se confruntă fotbalul juvenil este corupţia. Sunt cunoscute cazuri de antrenori care, în schimbul foloaselor materiale, promovează pseudotalente în dauna celor cu potenţial. Iar fenomenul este generalizat în toată ţara. Nu sunt deloc puţini tehnicienii care, din cauza salariilor mici şi a blazării, nu au reuşit să dea fotbalului nici măcar un jucător cât de cât de valoare, de unde şi aria de selecţie redusă pentru loturile naţionale.

România n-a mai fost la Olimpiadă de 42 de ani

Dezinteresul faţă de sectorul juvenil nu durează de ieri, de azi, ci de decenii. Singura participare românească la un Campionat Mondial de tineret a avut loc în 1981, în Australia, când selecţionata sub 20 de ani a cucerit singura noastră medalie, de bronz, la acest nivel. În rest, rezultatele bune au fost doar izolate, ultima