In memoria unui medic si om de exceptie.
Nu am avut norocul s-o stiu "de-o viata" si nici macar de mult timp. Ma complexa caci, privind-o la televizor, aveam impresia unei persoane dure, intransigente, care impune pastrarea distantei. Asta a tinut pana cand motanul meu, Tano, s-a imbolnavit si-a fost nevoie urgenta de un medic bun. Am plecat de la ea cu Tano "rezolvat" dar si fermecat: d-na doctor folosea un limbaj aparte cu animalele, o comunicare specifica doar initiatilor. Asa avea sa inceapa o prietenie de care m-am bucurat, din pacate, doar foarte putini ani! Era medicul desavarsit, fara program de vizite, atunci cand trebuia s--aline necazul unui animal. De fapt, cand trebuie sa povestesti la trecut despre medicul veterinar Ruxandra Nicolescu, gandurile nu se pot ordona. Am cunoscut persoane care au facut facultatea de medicina veterinara dupa ce au cunoscut-o pe ea. Inspira dragoste si loialitate. A fost un foarte apropiat colaborator al revistei noastre si multi dintre noi au alergat la ea cu pisoii si cu cateii bolnavi. Am salvat cu ajutorul ei multi catei si pisici parasiti, pe care i-am fericit cu stapani buni.
E greu sa scrii despre doctorul exceptional Ruxandra Nicolescu la trecut. Mai ales ca tot un medic i-a declansat sfarsitul. Un medic cu carte de vizita burdusita cu functii. O operatie, altfel de rutina, a devenit mortala dintr-o eroare profesionala. In alta parte a lumii, ceea ce a facut domnul doctor se numeste malpraxis. La noi, e doar: "Se mai intampla, nu?".
Ruxandra il iubea pe Sf. Francisc de Assisi, cel care vorbea cu pasarile, cu animalele, cu copacii si cu iarba. Poate nu intamplator, caci dragostea ei pentru tot ce era viu trecea in lumea miracolului. A iubit viata si-a facut orice ca s-o salveze pe-a altora. Pe-a ei - n-a mai putut s-o pastreze. Cred ca nu trebuie sa-i fie teama de-aici incolo: Sf. Francisc va fi fe
