Sansa gruparii disidente liberale de a provoca schimbari majore in conducerea partidului ramine in continuare restrinsa. Orice analiza consecventa in derularea ei logica duce la aceleasi concluzii.

Spre exemplu, un atac al platformistilor din Parlament sub angajamentul votului pentru buget sau sub acoperirea initierii unei motiuni de cenzura nu are sorti de izbinda din cauza posibilei sustineri a social democratilor. Acestia nu au, deocamdata, nici un interes sa colaboreze la o asemenea demolare.

Adaugati la asta si argumentul, decisiv si el, al solidaritatilor dintre Dinu Patriciu si corifeii pesedisti. Este limpede ca acum banii dati de catre magnatul petrolului partidului lui Mircea Geoana dau roade si arata ca investitia a meritat. Pe de alta parte, nu este mai putin adevarat ca audienta nesperat de mare in rindurile PNL a platformistilor poate pune in continuare probleme.

Care ar fi, pina la urma, miza ce ar putea stimula interesul cetateanului pentru luptele acestea din interiorul liberalismului autohton? Sa nu ne facem iluzii ca, in afara militantilor, cineva din tara asta chiar este interesat de federalizari, de reasezari doctrinare, de platforme si de subtilele lor disocieri partinice.

Din acest punct de vedere, nimic atractiv si mai ales profitabil pentru cetatean. Interesul este unul al efectelor colaterale care se arata pline de miza. O sa incerc sa explic ce cred. Nu imi fac iluzii ca gruparea Stolojan-Flutur sau PD sint populate de ingeri. Ba dimpotriva.

Avem si aici profitori si afaceristi care isi folosesc pozitia si influenta politica pentru a dobindi avantaje economice. Deosebirea sta in faptul ca acestia nu au forta gruparii Patriciu, pentru ca nu s-au cartelat transpartinic. Nu au facut-o deoarece banii pusi la bataie nu au fost asa de multi. La bani multi, solidaritati mari.

O