Pentru că nu mai este mult până la aderarea României la Uniunea Europeană, în domeniul Agricultură şi Creşterea animalelor au apărut tot felul de precizări cu privire la buna organizare a fermelor pentru a corespunde standardelor. Dacă Scil Mureş a făcut investiţii de milioane de euro pentru a putea colecta laptele în conformitate cu normele impuse de Bruxelles, iar Ceragrim Ungheni se bate cu cei mari mari producători de carne de suine din Occident la carcase, e timpul ca şi cei ce activează în avicultureă să ia în considerare normele UE, pentru a nu avea surprize la 1 ianuarie 2007.

Gălbenuşul oului trebuie să fie vizibil la examinare doar sub forma unei umbre, fără contur aparent şi să nu se distanţeze vizibil de poziţia centrală în cazul rotirii oului. Sună ciudat, dar asta vor europenii de la ouăle româneşti. Şi nu numai. Banale sau nu, posibil de realizat sau chiar aberante regulile impuse de Uniunea Europeană vin în întâmpinarea controlului calităţii, o ramură deosebit de importantă pentru consumatorii europeni foarte atenţi la ce bagă în gură.

"Oul făcut de găina X în aer liber, dimensiuni XL, categoria A, ouat la data de 1 ianuarie 2007"- ar putea suna inscripţiile de pe ouăle româneşti "conforme cu normele UE" pe care le vom găsi în rafturi din 2007. Cu standardizarea acestora stăm mai greu. Potrivit normelor, ouăle de categoria A trebuie să aibă obligatoriu coaja şi membrana normale, curate şi intacte, iar camera de aer să nu depăşească 6 mm în înălţime. Dacă oul e din categoria "extra", respectiva cameră de aer poate ajunge şi la 4 mm. Potrivit Ordinului Ministerului Agriculturii pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 415/2004, în cazul ouălor obţinute de la găinile crescute în aer liber, acestea trebuie produse în ferme care să îndeplinească simultan următoarele condiţii: găinile să aibă acces neîntre