Iar ideea de a muta Capitala undeva pe un teren viran, unde să înălţăm un oraş nou, locuit de oameni noi, cu o mentalitate "sănătoasă", este o utopie care ar putea fi experimentată doar de Iar ideea de a muta Capitala undeva pe un teren viran, unde să înălţăm un oraş nou, locuit de oameni noi, cu o mentalitate "sănătoasă", este o utopie care ar putea fi experimentată doar de un regim de mână forte. În ultimul secol au fost, este adevărat, şi state democratice care au renunţat la vechea capitală şi au mutat administraţia centrală în locaţii complet noi. Australienii şi-au ales Canberra drept capitală în 1913, pentru a pune capăt disputelor, marcate de orgolii, dintre Melbourne şi Sidney. Brazilienii şi-au construit, undeva în centrul ţării, oraşul Brasilia, pentru a opri dezvoltarea excesivă a zonei de coastă, centrată în jurul lui Rio de Janeiro. Acest proiect utopic - oraşul are forma unui avion - a dus însă ţara la faliment, iar preşedintele care a ridicat Brasilia în 41 de luni a fost alungat, în 1964, de armată. Nu trebuie însă nici să privim cele spuse de Hărdău ca pe nişte simple afirmaţii ale unui ministru cam mediocru, dornic să şocheze. Nemulţumirile sale sunt şi expresia unui fapt: sistemul "statului naţional unitar" determină ca, în Capitală, să se adune imensa majoritate a valorilor - materiale sau culturale -, aceste valori fiind în mare măsură drenate din provincie Iar din această perspectivă, ar fi momentul, poate, ca România să treacă peste temerile legate de loialitatea minorităţii maghiare şi să accepte refacerea vechilor regiuni istorice. Aşa-numitele "regiuni de dezvoltare", create în 1998 pentru a absorbi fondurile europene, sunt un eşec. Aceste regiuni reprezintă, de fapt, o asociere forţată a judeţelor, fără nicio legătură cu tradiţia. Asocierea a fost impusă pentru că, prin lege, s-a stabilit ce judeţe fac parte dintr-o regiune sau alta, astfe