Un profesor din Buzau, probabil apartinind altei confesiuni religioase decit cea ortodoxa, pentru ca altfel nu s-ar fi simtit discriminat de prezenta icoanelor in scoli, a aruncat o piatra in balta si alti zeci de mii se chinuie acum sa o scoata. Profesorul in discutie spune ca se simte discriminat, ca isi simte incorsetata libertatea de constiinta, din cauza icoanei pe care este el nevoit sa o priveasca in fiecare pauza in cancelarie si in timpul orelor, la clasa.
Ca majoritari, noi, ortodocsii, trebuie sa ii intelegem si sa-i acceptam pe minoritari, insa nu vad de ce trebuie ca noi, majoritarii, sa acceptam ceea ce ne impun minoritarii. Doar asa, ca sa fim draguti cu ei? Totul are o limita.
Religia in scoli nu inseamna formarea de talibani. Profesorii de religie, in majoritate, sint oameni care pot servi drept exemplu elevilor: sint buni, rabdatori, ingaduitori, promoveaza valorile spiritualitatii, intr-o lume excesiv de mercantila, in care esti invatat ca banul este valoarea suprema. Este adevarat, mai sint unii care ii sperie pe bietii copii cu anateme si alte nenorociri, insa acestia reprezinta exceptii. La orele de religie se face educatie morala, la cei mici, iar la cei mari discutiile pot fi caracterizate drept filozofico-religioase. Copiii si adolescentii au multe intrebari, in aceasta lume in care sint asaltati de informatii, iar la aceste ore discuta despre ceea ce le este mai putin clar.
Orele de religie in scoala nu sint obligatorii. Cei de alte credinte sau care se declara atei pot lipsi. Nimeni nu le impune nimic. Credinta crestin-ortodoxa este una care face apel la sentimentul milei si nu al razbunarii, al impunerii credintei prin violenta. Ca urmare, pericolul ca elevii sa se transforme in niste talibani este nul. Nici un elev nu a devenit habotnic numai din cauza orelor de religie din scoala, nici un elev nu a renunt
