Pe culoarele Bruxelles-ului circula vestea ca, in curand, statele membre ale UE se vor supune unui sistem de taxare unic. O cota unica de impozitare pentru toate cele 25 (in curand 27) de state care constituie Uniunea Europeana. In coltul sustinatorilor, Germania, de partea reticentilor, la loc de frunte Marea Britanie. Interesant este ca ambele tari au cote de impozitare foarte mari (Germania 38%, iar Marea Britanie 30%). Cu o cota unica de 16%, Romania este, asadar, undeva la jumatatea celor doua economii colos ale Europei. Si atunci cine ar pierde si cine ar castiga din introducerea unei cote unice de impozitare la nivelul intregii Europe. Oricum nu cred ca Franta, Germania sau Marea Britanie ar avea de pierdut in conditiile in care, in acest moment, ele se confrunta cu un exod al companiilor provocat, in mare masura, si de gradul ridicat de fiscalizare.
Daca toate tarile ar aplica un acelasi impozit, companiile nu ar mai avea de ales, singurul atu al unor tari mai putin dezvoltate, cum este si cazul Romaniei, ramanand costul mai redus al fortei de munca. Asadar, cel putin pe termen scurt, Romania va pierde din atractivitate fata de investitorii straini. In aceeasi ordine de idei, in conditiile in care cota unica se va aplica doar companiilor mari transnationale, firmele romanesti, majoritatea cu activitate doar pe plan local, nu vor avea de pierdut, dar nici de castigat. Ele vor fi impozitate, in continuare, conform legilor in vigoare pe teritoriul tarii. Romania va avea insa de castigat in ceea ce priveste stabilitatea pe termen lung.
Daca o cota de impozitare redusa este o momeala eficienta pentru investitori, pe termen lung, ea poate avea efecte devastatoare. Un impozit redus inseamna bugete de stat mai mici si, implicit mai putini bani pentru infrastructura si educatie. Pe termen lung, din cauza decalajelor de dezvoltare tehnologica, investitori
