Romanii sint cei mai eurooptimisti, spun sondajele de opinie. Dar si cei mai ignoranti fata de UE. Asta nu va ramine, in curind, fara consecinte neobisnuite.
Dupa cautari care au durat multe luni, Cozmin Gusa are, in sfirsit, premise bune pentru a se aseza pe un culoar. Daca ii va reusi operatiunea pe care a inceput-o recent, ar fi pentru a treia oara cind tinarul politician s-ar reinventa; ar fi, sa o recunoastem, una dintre performantele politice individuale notabile ale tranzitiei.
Gusa este, mai nou, eurorealist. Eurorealismul nu e o tema originala. Ea nu e noua nici macar in Romania. Intr-o maniera nesistematica, i-a dat tircoale si Traian Basescu. Insa presedintele Romaniei nu a exploatat-o in profunzime si din cauza pozitiei delicate - dintr-o perspectiva eurorealista - pe care o ocupa acum.
Asa incit, in cele din urma, tema a fost inchiriata de Cozmin Gusa, un politician cu un foarte acut si exact simt al celor mai profitabile puncte ale agendei publice.
Pe de alta parte, modalitatea in care Gusa a pus in scena aceasta idee cu exploziv potential electoral este una demna de a fi luata in seama. Intii, presedintele PIN s-a asezat intr-o pozitie care ii permite multa mobilitate: sintem, a spus el, intre euroscepticism si eurofestivism. Cu precizarea: sintem patrioti, dar nu xenofobi. E o abordare rationala, nu un boicot vadimist.
E rational si de bun-simt sa atragi atentia ca, in loc sa ne ocupam de rezolvarea unor probleme sociale, reale, in spiritul eficientei europene, noi ne pregatim sa cheltuim sume colosale pentru focurile de artificii. Un exemplu numai: Bucurestiul are la dispozitie un buget dublu decit intreaga Bulgarie pentru a sarbatori in noaptea Anului Nou intrarea in UE.
Apoi, eurorealism inseamna sa spui si sa repeti ca nu e in interesul Romaniei sa tot intre in combinatii polit
