Restaurantul-crama Tudor se afla, pentru cunoscatori, pe amplasamentul fostului restaurant Cardinal. Si pentru ca in momentul vizitei mele acolo nu se mai aflau si alti clienti in restaurant, m-am bucurat de o seara linistita, in compania prietenilor. Crama este, de fapt, un beci cu pereti din caramida, nefinisati, decorata simplu cu câteva tablouri. Un televizor si o muzica in surdina sunt responsabile pentru atmosfera. Un ospatar s-a grabit sa ne ia comanda, desi alegerile noastre initiale din meniu s-au dovedit a fi prea pretentioase pentru posibilitatile „reduse“ ale bucatariei, care s-a dovedit saraca dupa petrecerea gazduita, cu o seara inainte, de acest local. Asadar, tot ce ni s-a putut servi au fost: un platou cu mititei, creier pane, cârnaciori, pastrama si ficatei, si doua portii de cotlet de porc cu garnitura de cartofi prajiti. Insistentele mele de a primi o portie de cartofi gratinati n-au avut efectul asteptat, desi cineva a facut efortul de a rade putin cascaval peste cartofii prajiti. Am depasit momentul si pentru faptul ca preturile practicate la Tudor sunt mai mult decât accesibile. Cât despre mâncare, a fost satisfacatoare: o friptura (portia este generoasa) banala, poate prea „facuta“ pentru gusturile mele, insotita de cartofi prajiti... Din platou, creierul pane si ficateii au fost cei mai apreciati. La un moment dat, linistea a fost intrerupta de un barbat usor cherchelit care, dupa ce parea sa fi petrecut in alta parte, ar fi vrut sa mai bea un paharel si in crama Tudor, dar, din motive care mi-au scapat, s-a lovit de impotrivirea ospatarului si, mai apoi, de a altui barbat (probabil patronul restaurantului) care l-a scos pe turbulent afara, dupa indelungi „parlamentari“. O data plecat „Jose Fernando Miguel Manuel“, dupa cum s-a prezentat, in repetate rânduri, petrecaretul, s-a instalat iarasi calmul si seara a decurs linistita. Toaleta, a