Maestrul Valer Dellakeza este o persoana de exceptie. Inzestrat „genetic“ cu harul actoriei, familist convins, coleg si prieten adevarat, Valer Dellakeza a avut parte de o poveste de dragoste „coborâta“ parca din scenariile cele mai reusite. Nu poate sa-si dea seama daca i-a fost greu sa ajunga actorul si omul de teatru de astazi. Pentru maestru, teatrul nu a fost si nu este un hobby, nici o meserie din care sa supravietuiasca, ci mult mai mult, ceva „genetic“, asa cum respira, bea apa, asa face si teatru... Provine dintr-o familie de oameni simpli. In 1950, tatal lui Valer Dellakeza s-a pensionat. Cu cei 250 de lei pe care ii primea, o familie cu greu putea trai. „Dupa ce o perioada am fost ucenic la frizerie, apoi muncitor necalificat la un trust de constructii, ma pot lauda ca mi-am adus contributia la montarea instalatiei electrice la blocul de la «Lumea copiilor». Am intrat apoi in teatru ca figurant, pentru a intregi veniturile familiei. Dupa o perioada l-am luat si pe tata, impreuna obtineam doua salarii de figurant reusind astfel sa ne descurcam cât de cât. Atunci, tata a descoperit mirajul teatrului, munca in teatru si fericirea de a fi actor pe o scena, in fata a sute de persoane. Contactul tatalui cu teatrul mi-a usurat intr-un fel decizia de a deveni actor... Am avut acceptul parintilor si am plecat la Bucuresti la Facultatea de Teatru. Mi-a fost foarte greu, m-am rezumat doar la bursa pe care o luam, materializata intr-o cartela de masa, pe care o vindeam pentru a avea bani de tigari. Mâncam la un expres pe Lipscani, la «Muresul», unde dadeam 95 de bani pe ciorba de fasole si un leu si 50 de bani pe mâncare, asta in cazul in care nu ma saturam de pâinea si ciorba pe care le primeam gratuit la cantina studenteasca“, a povestit marele om de teatru Valer Dellakeza. Cu „o voce grava, de duminica“ si-a cucerit viitoarea sotie la telefon Povestea de dragoste a