Teatrul politic romanesc inca mai arata publicului o cortina de fier vechi. In baza unor constructii abracadabrante si inutile din punct de vedere juridic, rusii sunt peste tot, plutind in Marea Neagra, in loc de flota romaneasca sau invatand pervers limba austriaca, pentru a ne fura benzinariile. Hai sa ne inchipuim ca in cele doua Germanii de odinioara, cu doua luni inaintea reunificarii, principalele teme de dezbatere publica ar fi fost calitatea patinoarelor, un deputat care vrea alt sef de partid sau un fost gestapovist care ar fi murit fara sa fie deconspirat. Nu putem sa ne inchipuim asa ceva. Trecem la realitate...
Ceea ce in Germania si in alte surori europene nu ar fi posibil, la noi este realitate, traita zi de zi. Cu doua luni inaintea celui mai important eveniment pozitiv romanesc din 1918 incoace, noi dezbatem "decat" * alte teme. Ca si cum o masinarie infernala ne tine permanent la distanta de propriul nostru interes. De foarte multa vreme venise momentul ca publicul sa fie informat in amanunt in legatura cu consecintele integrarii, cu pasii de facut, cu asteptarile de avut. O campanie publicitara guvernamentala ne indeamna insistent: "Nu mai credeti toate prostiile in legatura cu integrarea in UE, cititi ziarele!". Le citim. Ce gasim in ele?
Gasim deconspirarea, dosariada. Un proces teoretic necesar, confuz reglementat, confuz aplicat, cu patru-cinci autoritati care isi incaiera competentele, cu profeti sositi peste noapte sa afiseze "listele" lor peste "listele" afisate deja.
Gasim platforma. Un partid care e ba unul, ba doua, cu membri care vin si pleaca din majoritati care se topesc sau se reincheaga la fiecare inceput de saptamana. Problema agriculturii nu mai este reprezentata de milioanele de romani din mediul rural care vor avea de infruntat o serie de provocari majore, ci de soarta tragica a ministrului de resort.
