Oamenii care livrează rezultate şi sunt capabili să progreseze mai rapid sunt sufletul unei companii. Specialiştii în resurse umane le spun "talente", iar organizaţiile încep să îi trateze Oamenii care livrează rezultate şi sunt capabili să progreseze mai rapid sunt sufletul unei companii. Specialiştii în resurse umane le spun "talente", iar organizaţiile încep să îi trateze în mod distinct în raport cu majoritatea angajaţilor. În România însă, managementul talentelor este încă la început.

Companiile autohtone au "într-o foarte, foarte mică măsură" o politică de management al talentelor, crede Adrian Stanciu, consultant şi partener la Ascendis. El a observat că există din ce în ce mai multe firme care vorbesc despre talente, fapt pe care-l consideră pozitiv, dar sunt foarte puţine cele care chiar pun în practică. "Pentru majoritatea, subiectul se limitează la planuri de succesiune", apreciază Stanciu. El crede că, de regulă, organizaţiile vorbesc despre atragerea talentelor "pentru că aşa dă bine", chiar dacă au şi programe de la corporaţie intitulate astfel. "Paradoxal, îşi pun oamenii într-o jachetă strâmtă de reguli şi proceduri, îi conduc prin forţă, presiune şi dictat şi apoi se miră candid când aceia sunt nemulţumiţi şi pleacă", ne spune Stanciu.

Indiferent de poziţia lor în companie, oamenii care livrează rezultate şi au potenţial de a urca mai rapid decât majoritatea sunt denumiţi "talente" în activitatea de resurse umane, arată Csaba Gergely, Commercial Group Work Stream Leader, Coca-Cola HBC, în cadrul unei prezentări desfăşurate la ultima întâlnire a HR Club, ce a avut ca temă "Cele mai bune practici în retenţia talentelor". Talentele contribuie excepţional la atingerea obiectivelor organizaţiei. Stanciu observă că adesea denumirea de talent acoperă tot spectrul de tipologii şi competenţe. Pe de o parte, se utilizează o descriere maximală care