Biserica Ortodoxă Română prăznuieşte la 30 noiembrie pe "cel întâi chemat", Sfântul Apostol Andrei, unul din cei 12 Apostoli ai Mântuitorului Hristos, cel care a ajuns să predice evanghelia şi pe teritoriul ţării noastre, în Scythia, Dobrogea de astăzi, aducând la credinţa creştină mulţi strămoşi de-ai noştri.
Sfântul Andrei a fost alături de ceilalţi 11 Apostoli lângă Isus în peregrinările acestuia învăţând, iar apoi după pogorârea sfântului Duh împărtăşind învăţăturile Mântuitorului popoarelor din jurul Mării Negre.
Acesta e şi motivul pentru care dintotdeauna Sfântul Apostol Andrei s-a bucurat de o deosebită preţuire în biserica rusă, greacă şi română. Biserica noastră îl consideră nu numai "cel dintâi chemat la apostolie", ci şi cel dintâi propovăduitor al Evangheliei la strămoşii noştri şi un adevărat "Apostol al neamului nostru". Ca urmare, în şedinţa din 13 ianuarie 1994, Sfântul Sinod al Bisericii ortodoxe a hotărât ca ziua de 30 noiembrie, să fie însemnată in calendar cu cruce roşie, ca o adevarată sărbătoare a creştinismului românesc".
După creştinarea strămoşilor noştri daci, în urma predicării Evangheliei de către Sfantul Apostol Andrei şi de alţi ucenici direcţi sau indirecţi ai lui Hristos, fondul păgân al vechilor credinţe şi ritualuri nu a reuşit să fie eliminat ci doar transformat. Astfel că astăzi la 2000 de ani depărtare, tradiţiile păgâne însoţesc sărbătorile creştine, conferindu-le savoare şi culoare. Un bun exemplu în acest sens este chiar noaptea de Sfântul Andrei.
În tradiţia populară, această noapte este cea în care duhurile malefice dobândesc puteri ciudate, coborând printre oameni şi încercând să le facă rău. Pentru a preîntâmpina răul provocat de duhurile necurate care vin să-i sperie pe cei vii, să afecteze fertilitatea pământului şi a animalelor, în această noapte de "Sântandrei", oamenii evită sa iasă pe uli
