Taberele de creatie organizate de catre Elite Art Club UNESCO in Cadrul proiectului "Pictori de azi la Balcic" au ajuns deja la a treia editie. "Splendida asezare de meditatie biblica", asa cum vedea Gala Galaction Balcicul - "o fereastra deschisa spre feeriile Orientului" - a declansat printre artistii invitati, dar si printre aceia care spera ca il vor cunoaste altfel decat din lucrarile interbelicilor, o adevarata euforie. Nici comentatorii autorizati si nici cei ocazionali ai tentativei de revenire la situl care a facut istorie, numit in epoca "scoala colorismului nou", nu au scapat prilejul de a se aventura in speculatii care mai de care mai colorate - de la extazul acceptarii sau aderarii la proiect pana la malitia anularii lui; de la exaltarea indreptatita la rezerva savanta in fata acestei binevenit, in realitate - pentru artistii din toate generatiile - "pelerinaj" intr-un loc cu "chip de exotism romantic". Fiecare poate avea dreptate in felul sau. Un lucru ramane, insa, cert: indiferent cu ce paleta si in ce viziune vor transfigura pe panza privelistile dintre Coasta de Argint si tarmul arcuit al Marii Negre, cu revarsarile de lumina mangaietoare, cu casele mai vechi sau mai noi rasfirate pe terase, cu povarnisurile si rotunjimile proprii orasului, candva "de un tragism care te infioara" - spunea Tonitza - Balcicul ramane unic in peisajul siturilor celebre ale istoriei artelor, precum Barbizonul. Un loc - spun artistii, si nu numai ei, este, de fapt, la indemana noastra, a tuturor, sa observam acest lucru - care mai are inca multe de spus. Castelul si Gradinile Reginei, apa marii contopita cu lumina vrajita a soarelui absorbita si reflectata de muntele de creta vor continua multa vreme sa conserve energia acestui spatiu mirific despre care acelasi Tonitza marturisea: "Balcicul este inepuizabil si voi veni aici pana la moarte", ceea ce s-a si intamplat. Doua