Scriu din nou despre acest subiect, desi am mai plictisit cititorii Gazetei de Sud de câteva ori pe aceasta tema. Motivul este conjunctural, ca de fiecare data: dl. Mircea Geoana, presedintele Partidului Social Democrat, a afirmat sâmbata ca „si noi am manipulat sondajele in perioada cât am fost la guvernare“. Toata presa s-a inflamat imediat. Televiziunile, radiourile au inceput inca de sâmbata, presa scrisa a iesit cu subiectul pe prima pagina abia luni (aceasta este de fapt diferenta fundamentala dintre presa scrisa si cea audiovizuala: presa scrisa e mult mai lenta, dar mai profunda si mai completa). Tema e veche. Când scad in aprecierea publicului, politicienii din toate colturile lumii acuza institutele de sondare a opiniei publice. Partidele aflate sub pragul electoral spun totdeauna ca institutele sunt conduse de snapani, securisti sau incompetenti - cum spunea dl. Cozmin Gusa acum câteva saptamâni. Politicienii in scadere isi trimit oamenii la institute sa-i innebuneasca pe cercetatori cu intrebari despre esantion, modul de punere a intrebarilor, perioada de cercetare si câte in luna si-n stele. Am trait si eu aceste situatii, iar uneori le-am povestit cititorilor Gazetei de Sud. Nu mai insist pe tema seriozitatii cercetatorilor din România. Cercetarea de audienta a presei scrise, radioului si televiziunii, de care depind sute de milioane de euro, se efectueaza in România la cel mai inalt nivel profesional. Institutele de cercetare din România sunt mereu date exemplu international pentru felul in care - cu bani foarte putini - reusesc sa mentina calitatea masurarii. Cercetarile de marketing, care analizeaza preferintele cumparatorilor pentru diferite produse si servicii - la fel. Singurele care au probleme sunt cercetarile politice. Unele institute de cercetare de prim rang din România (GfK - germana, Daedalus - româneasca, Mercury - irlandeza, MEMRB - greac