După coşmarul inundaţiilor şi alunecărilor de teren din ultimii ani, românii continuă să privească asigurarea locuinţei ca pe o cheltuială "nejustificată". Dovadă faptul că, în prezent, După coşmarul inundaţiilor şi alunecărilor de teren din ultimii ani, românii continuă să privească asigurarea locuinţei ca pe o cheltuială "nejustificată". Dovadă faptul că, în prezent, circa 10% din locuinţele din România sunt asigurate. Cei mai mulţi probabil se gândesc că lor nu poate să li se întâmple aşa ceva sau, în cazul în care li se întâmplă, aşteaptă o soluţionare din partea statului. Numai că, după integrarea în Uniunea Europeană, acest lucru nu va mai fi posibil. În aceste condiţii, românii ar trebui să trateze asigurarea locuinţei cu maximă seriozitate. De altfel, dintre asigurările non-viaţă, asigurarea locuinţei este poate cea mai importantă. O asigurare poate acoperi inclusiv bunurile din locuinţă Asigurarea unei locuinţe poate acoperi mai multe riscuri, însă acest lucru înseamnă şi plata unor poliţe ceva mai mari. Cum aceleaşi evenimente afectează şi bunurile din locuinţă, asiguratul poate să solicite, pe lângă asigurarea locuinţei, şi pe cea a obiectelor de valoare. De asemenea, proprietarii de locuinţe pot solicita, prin aceeaşi poliţă, şi asigurarea împotriva furturilor, actelor de vandalism şi de terorism. Cât priveşte mecanismul de funcţionare al unei asigurări de locuinţă, lucrurile nu sunt complicate. Întâi de toate este evaluată locuinţa în funcţie de mai multe criterii, printre care anul în care a fost construită, suprafaţa, categoria de confort la care se încadrează. În funcţie de aceşti parametri şi de perioada pentru care se doreşte asigurarea, se calculează valoarea primelor de asigurare. Asiguratul poate să plătească prima aferentă unui an în mai multe tranşe. Frecvenţa plăţilor se stabileşte la semnarea poliţei de asigurare. Ulterior, beneficiarul