S-a intimplat de curind un lucru neobisnuit la noi. Un buzoian, cadru didactic, a adresat Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii o petitie in care cerea eliminarea simbolurilor religioase de orice fel din holurile, cancelariile, salile de clasa ale institutiilor publice de invatamint, cu exceptia orelor de religie. Scrisoarea este cit se poate de argumentata si decenta. Demersul a fost sustinut de o seama de intelectuali cunoscuti in spatiul public, care au semnat, la rindul lor, in nume propriu sau al organizatiilor civice pe care le reprezinta, o scrisoare deschisa (amanunte, pentru cine e interesat, pe situl www.humanism.ro).
Cum presa noastra e foarte pudica atunci cind vine vorba despre delicata chestiune a religiei si a propagandei facute explicit si exclusiv ortodoxiei in scoala, episodul ar fi ramas aproape necunoscut daca nu ar fi reactionat prompt vigilentul dreptcugetator de la Ziua care i-a balacarit scurt pe semnatari ca naimiti de Soros; pentru ca, stie oricine, numai prostii si nemernicii vinduti pe treizeci de arginti – bestiile! – numai aceia sint atei si se ridica diavoleste impotriva dreptei credinte majoritare. Prilej cu care ni s-a reamintit si ca romanul (citeste, crestinul ortodox) e tolerant si-i rabda de secole alaturi de el, pe pamintul lui, pe toti ceilalti. Despre un eventual stat laic, despre cetatenie nu se sufla nici un cuvint, doar n-o sa luam exemplu de la degeneratii de francezi.
Urasc acest cuvint: toleranta. Pina in 1989, intram la „nationalitati conlocuitoare“, rubrica „si altii“. Acum sint tolerat. N-as zice ca ma simt mai bine.
Nu e doar problema ateilor, ori a religiilor minoritare. Cred ca exact acelasi nenorocit spirit tolerant ii impiedica pe multi sa identifice – de fapt, sa caute - cauzele reale ale problemelor sociale. Cind tolerezi ceva sau pe cineva, arunci o superioara pri
