Motto: "Ce e mai rau din comunism vine dupa"(Adam Michnik)
Orice student, indiferent de domeniu, stie ca nu va iesi niciodata o cercetare buna daca nu este din start ghidata de intrebari de cercetare clare. A devenit o mare moda sa scrii despre comunism la noi, dar dincolo de documente si pareri contributiile analitice sunt rare.
Literatura cea mai buna despre comunism ramane, in consecinta, cea pur documentara, iar cartea de referinta a lui Ghita Ionescu, Comunismul romanesc, asteapta inca o continuare pe masura.
Inflatia de literatura din partea unor oameni care nu au fost nici actori (de exemplu detinuti) si nu sunt ghidati de nici o intrebare profesionala ("Unde eram in timpul comunismului si ce faceam?" pare a fi cea mai la moda) nu ne ajuta sa progresam.
Care ar fi intrebarile fundamentale la care ar trebui sa raspunda o buna istorie a comunismului? Cand a cazut comunismul, partidul avea patru milioane de membri. 20% din populatia adulta a Romaniei a fost in PCR, triplul mediei pe Europa centrala.
Cand a hotarat partidul aceasta exceptionala mobilizare? De ce alte partide din Europa de Est nu au fost asa de ambitioase, sau poate intrebarea este de ce alti est-europeni au intrat in partid doar de trei ori mai putin decat noi? Cum s-a ajuns aici si de ce vorbim mai putin despre asta decat despre legenda ca partidul avea doar vreo mie de membri (pe vremea cand era interzis)? Daca romanii sunt
asa de anticomunisti, de ce au luat cu asalt partidul in 1945, umflandu-l la opt sute de mii de membri pana la primul congres (apud G.
Ionescu)? Cine o citeste pe Adriana Georgescu, cum se ascundea prin casele altora pentru o noapte, ramanand in final fara nici un loc unde sa se duca, pentru ca peste tot erau introdusi "locatari" in spatiul "extra" (de fapt pentru supraveghere), nu poate sa nu fie socat ce
