Razboiul fulger, puciul, lovitura de partid sau ce va fi fost incercarea gruparii Stolojan de a-l debarca rapid pe Tariceanu a esuat. Oricum, n-a avut finalul dorit de cei care l-au declansat, dar si de Dealul din spatele lor, care deja-i lasa in aer. Buimacit in prima faza de atacul neasteptat al lui Flutur+25, Tariceanu s-a dovedit a fi, ca in disputele directe cu Basescu, un bun incasator. Pare a se fi trezit din pumni, izbutind, prin cateva manevre, sa temporizeze atacurile in tromba ale platformistilor si sa transforme blitz-krieg-ul intr-un razboi de transee. De durata. Probabil, o sa-l castige. Platformistii n-au inca o structura teritoriala functionala, chiar filialele ai caror sefi i-au urmat fiind divizate. La centru, se pare ca si unii din parlamentarii racolati si-au adus aminte de zicala cu vrabia din mana si cioara de pe gard. O ultima miscare, poate cea mai parsiva, a lui Tariceanu & Co a fost contraatacul cu chiar acuzatiile adversarilor. Invinuiti ca au exclus democratia din partid, taricenistii au raspuns sec, anuntand pentru ianuarie un congres extraordinar si provocand platformistii sa-si depuna candidaturile pentru functiile inalte. Evident, oferta-capcana va fi fost lansata dupa o evaluare serioasa a optiunilor din teritoriu, dar si a eventualului sprijin extra-liberal in Parlament. Refuzand-o, Stolojan ar fi taxat drept un demagog. Acceptand-o, risca sa piarda lamentabil, iar toata tevatura n-ar avea alt efect decat ca el sa fie arhivat, iar cei care l-au urmat sa-si caute urgent refugii. Sau sa se intoarca spasiti la Tariceanu. Desigur, nu si un Flutur, o Musca, un Boureanu.