Alex. Leo SERBAN
Dietetica lui Robinson
Editura Curtea Veche, Colectia „Actual“, Bucuresti, 2006, 448 p.
Alex. Leo Serban este – cum se spune – „unul dintre cei mai apreciati si mai respectati critici de film din Romania de azi“. Dar si unul dintre ultimii dandy – poate singurul din middle-generatia ’80. Cartea Adrianei Babeti despre dandysm l-ar fi putut include oricind pe listele ei, asa cum autorul o include printre referintele sale. Se stie ca decadentii/estetizantii sint, de regula, rafinati, excentrici si „sterili“. in cazul de fata, „sterilitatea“ e o forma programatica si, asa-zicind, structurala de refuz al Operei, in favoarea placerii efemerului. Un text mai vechi, Complexul Pasadia – sau despre sterilitate il exprima de minune: „in toti acesti ani am trait din jurnalism cultural. Probabil ca am ajuns si la o anumita notorietate de vreme ce numele meu este mai cunoscut decit al multor autori de carti. Nu este ceva ce mi-am dorit neaparat, ci consecinta unei activitati continue timp de 13 ani. [...] De fapt, ceea ce m-a interesat – in toti acesti ani «irositi» probabil, dintr-o perspectiva sever-auctoriala – a fost sa comunic. Si nu oricum, ci repede. Mi-am dat seama ca unul dintre lucrurile care nu ma atrage absolut deloc in ipostaza unui autor de carte este lipsa unui feedbeck imediat: trebuie sa pierzi cel putin un an din viata scriind o carte, apoi sa mai astepti pina se publica pentru ca, in fine, la capatul unei perioade variabile – dar, oricum, destul de substantiale – de timp sa ai parte de un ecou firav printre putinii cititori care sint interesati de Film (sa zicem)... Este prea mult.
Este ridicol de mult. Si contraproductiv in vremurile rapide pe care le traim“. Refuzul „ascezei egoiste“ intru Creatie e fundat pe un refuz vehement al atitudinii de tip religios in cultura si viata. Si totusi, dupa un volum in
