Ioan Brenciu din Orastie a fost admis, la 25 de ani, in echipa alpinistilor care a plecat pe Hymalaia. Visul sau, acela de a urca pe Everest, s-a naruit din cauza unui accident pe care l-a suferit in Muntii Retezat. A salvat insa de la moarte mai multi oameni in toate experientele sale de catarator. Viata l-a adus in cateva situatii limita. In 1985, alpinistul avea 25 de ani si se pregatea sa-si indeplineasca visul de a ajunge pe "Acoperisul Lumii", cum este supranumit Everestul. Insa cu o saptamana inainte de a pleca cu echipa cu care se antrena a avut un accident in Retezat. Atunci i-a salvat viata colegului sau, dar s-a ales cu degeraturi la picioare, in urma carora a pierdut trei degete si astfel a ratat cucerirea celui mai inalt varf din lume. Au cazut intr-o prapastie adanca de aproximativ 30 de metri si a reusit sa-si salveze colegul, care nu se putea deplasa din cauza fracturilor suferite in urma cazaturii. "A plecat in locul meu si a murit" Pentru ca Ioan nu a mai putut pleca in expeditie, echipa alpinistilor romani a fost completata cu un echipaj din Bucuresti. "In locul meu a plecat altcineva. Atunci am spus ca nu va rezista. Si asa a fost. Echipa s-a oprit pe la 7.200 de metri, iar el si-a pierdut viata. Organismul sau nu a rezistat la conditiile atmosferice deosebit de dure. Nu cred ca Everestul este atat de greu de cucerit, consider ca este mai dificil sa escaladezi unele trasee din Muntii Bucegi. Aceasta este, practic, piatra de incercare a oricarui alpinist profesionist", povesteste Brenciu. Cea mai cumplita intamplare din viata sa a fost insa aceea in care a fost pus in situatia de a-i salva viata colegului sau Mitica Suruparu. Se intampla in 1980, in Cheile Buzaului. "Mitica picase in franghie si atarna in hamul superior. Cu fiecare secunda risca sa se sufoce. Cand am pornit sa-l salvez, am stiut ca sansele ca eu sa traiesc in aceasta nebuna inc