- Diverse - nr. 236 / 30 Noiembrie, 2006 Era in primavara tarzie a anului 1924 cand, inca inainte de a le da pauza de pranz, conducatorul sapatorilor de la poalele dealului caramidariei din Suseni de din sus de Reghin fu anuntat printr-un strigat sacadat si putin gutural, de catre unul dintre lucratori, sa vina in graba in santul in care sapa. Speriat de teama de a nu se fi surpat malul, cum adesea se intamplau atari nenorociri, omul bine facut, aflat la varsta barbatiei, se grabi inspre locul stiut. Aici, inca inaintea sosirii lui, ingramaditi unul intr-altul, lucratorii priveau nauciti la vasul de lut ciobit, cine stie, atunci sau poate altadata, dar mai ales la continutul lui, o gramada de sparturi metalice verzi de diferite forme si marimi din care o sarma stralucitoare aurie, din mana unuia dintre ei, le fura tuturor atentia. Nimeni nu observa insa, la prima vedere, "masinaria" sau caruta cu trei rotite spiralate, caci cu asa ceva semana, care zacea pe pamant. Obiectul pe care nu indrazneau sa-l atinga, fiindca avea atarnate de "loitrea" lui cateva placute ca niste pestisori, toate ruginite si prinse astfel intre ele. Conducatorul lucrarilor se apleca, scoase din buzunar o batista si, ridicand obiectul, il suci, cand pe fata, cand pe dos, ramanand uimit. Da, fiindca asa cum avea sa marturiseasca mai tarziu, asa ceva nu i-a fost dat pana acum sa descopere. Asa trebuie sa se fi petrecut momentul rarissim, daca nu epocal, al descoperirii a ceea ce avea sa uimeasca, starnind curiozitatea arheologilor lumii, fiind "botezata" ulterior drept Fibula de la Suseni. * * * In putine cuvinte, o intamplare aparent banala, petrecuta in urma cu peste opt decenii, avea sa schimbe satul Falfalau de odinioara, numele in renume propulsandu-l, nu numai in manuale scolare tratate de arheologie sau cursuri universitare, ci, cum vom vedea, in celebre si rafinate albume de arta. Da