- Diverse - nr. 236 / 30 Noiembrie, 2006 De Ziua Nationala a Romaniei ne mai despart doar cateva zeci de ore. Evenimentul crucial de acum 88 de ani, Marea Unire, apreciata de istoricul Florin Constantiniu ca fiind " pagina cea mai sublima a istoriei romanesti, deoarece maretia ei sta in faptul ca desavarsirea unitatii nationale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorica a intregii natiuni romane, realizata intr-un elan tasnit cu putere din strafundurile constiintei unitatii neamului, un elan controlat de fruntasii politici, pentru a-l calauzi cu inteligenta politica remarcabila spre telul dorit" ("O istorie sincera a poporului roman"), pare insa sa nu produca astazi acelasi entuziasm multora dintre concetatenii domnului Constantiniu. Probabil ca in acest an, ca si in anii anteriori, Marea Unire si Ziua Nationala vor fi marcate la Bucuresti, si in fiecare dintre judete, prin manifestari organizate mai mult din obligatie, decat din convingere, de institutiile obisnuite (primarie, prefectura) sau de unii profesori si directori de scoala mai inimosi. La fel, se pare ca aceste manifestari vor mobiliza cam aceleasi forte organizatorice si doar o mica parte a populatiei, ceilalti cetateni ai acestei tari preferand, probabil, sa profite de...ziua libera. Uitandu-ne in ograda vecinilor, in curtea tarilor considerate mai civilizate, sau chiar pe continentul nord-american, vom avea insa surpriza sa constatam ca exista o emulatie data de sarbatoarea nationala, pe care noi inca nu o avem. Dupa ce tara lor a fost aratata cu degetul zeci de ani ca fiind o tara sub controlul sovieticilor ("cadoul", de fapt, al "domnului" Churchill), guvernata de un dictator, aratata din nou cu degetul in 1990, in martie, in timpul evenimentelor din Targu-Mures, romanii aproape ca si-au pierdut acel sentiment care le-a facut onoare inaintasilor lo