"Dosariada" s-a preschimbat intr-o "corida" mediatica, chitita pe scoa-terea din joc a adversarilor politici. In tot acest timp, de adevaratii tor-tionari nu-si mai aminteste nimeni. Tartorii puscariilor comuniste care mai traiesc isi rontaie linistiti pensiile capitaliste. Actuala "Dosariada" devine de la o zi la alta un soi de "corida" mediatica, chitita doar pe scoaterea din joc a adversarilor politici. In schimb, de adevaratii tortionari nu-si mai aminteste nimeni. Iar cei cativa tartori ai puscariilor comuniste care mai traiesc sunt si acum niste domni onorabili, care isi rontaie linistiti pensiile capitaliste.
Este evident ca informatorii Securitatii au avut locul si rolul lor in activitatea de politie politica a Securitatii. Dar la fel de evident este ca nu ei au fost varfurile. Ceea ce uitam este ca adevarata politie politica, cea care a instaurat teroarea imediat dupa venirea comunistilor la putere, a fost instrumentata de reprezentantii organelor de represiune care lucrau la ordinele ierarhiei politice comuniste. In mod ciudat, in plina campanie de deconspirare a "politiei politice", nimeni nu-i mai intreaba acum de sanatate nici pe "grangurii" de la partid, pe batranii securisti, si nici macar pe fostii comandanti ai puscariilor politice.
O SINGURA INCERCARE. In ultimii 17 ani, justitia a incercat o singura data sa patrunda in infernul puscariilor politice: procesul colonelului (r) Gheorghe Craciun, fost inspector general in MI, care intre 1959 si 1964 a fost si comandant al Penitenciarului Aiud. A fost o tentativa modesta, care a scos totusi la iveala o lume cumplita, ai carei "locuitori" erau impartiti in doua "tabere" distincte. Prima era cea a detinutilor. Cealalta era lumea "ierarhiei", compusa din tot felul de sefi si sefuleti. Mai importanti sau mai marunti, toti erau, cu rare exceptii, la fel de cruzi. Avand drept de viata si de m
