- Cultural - nr. 236 / 30 Noiembrie, 2006 "La nivelul maselor, schimbarile politice si teritoriale survenite au determinat reactii diferite. In general, includerea maghiarilor in cadrul statului roman s-a facut cu greutate. In aproape fiecare domeniu de activitate, maghiarii aveau structuri institutionale aparte, care nu numai ca ingreunau integrarea lor, dar incalcau si unele atributii ale institutiilor de stat… Maghiarii nu au fost nici defavorizati, nici avantajati de noile realitati politico-economice de dupa 1944… Daca ne referim la situatia maghiarilor din Transilvania, trebuie luat in considerare faptul ca in cadrul Ungariei, atat inainte de 1919, cat si in perioada 1940-1944, au fost tratati ca si provinciali, acest lucru dand nastere unui sentiment de frustrare, materializat uneori inclusiv prin atitudini ostile fata de celelalte grupuri etnice conlocuitoare". Am deschis cu acest citat recenzia cartii intitulata Maghiarii din Romania. Perioada 1944-1948, semnata de Daniel Gh. Talamba, si aparuta, in 2006, de Editura Contrafort din Craiova. Facem cateva referiri pertinente, nu pornite din nu stiu ce resentimente, vizavi de o carte de 137 de pagini, scrisa cu foarte multa obiectivitate, nici urma de dezinformare a opiniei publice de catre autorul ei, cum mai fac, din cand in cand, conationalii nostri de etnie maghiara, pe care nu-i intereseaza elementul romanesc nici cat ii negru sub unghie. Dar… Ce contine lucrarea, in afara de Introducere. Trei capitole, structurate pe subcapitole. Cel dintai se ocupa de Viata politica. Uniunea Populara Maghiara, care s-a implicat, printre altele, in desfasurarea unei largi actiuni de strangere de materiale documentare ce urmau sa fie folosite la Conferinta de Pace de la Paris si care sa demonstreze (sic!) majoritatea maghiara in Transilvania si atrocitatile romanilor dupa 23 august 1944. Membri ai UPM au facut comentarii a