In ceea ce priveste Statele Unite, conservator este termenul cu o mie de fete. Avem conservatori fiscali, conservatori sociali, neoconservatori, paleoconservatori, libertarieni, moderati (care par mai degraba conservatori pentru democrati, si democrati pentru republicani), apoi sint republicanii lincolnieni1, formati din homosexuali, lesbiene, bisexuali si heterosexuali care sustin drepturile homosexualilor, care apartin si ei Partidului Republican pentru ca este conservator2. Conservatorismul (ca opus al republicanismului) este un „party“ caruia i se poate alatura oricine, iar democratii deja au facut-o.
Ca sef al Comitetului Democrat pentru selectarea candidatilor la Congres, Rahm Emanuel (din Chicago, Illinois), membru al Camerei Reprezentantilor, a fost geniul care a recrutat democratii conservatori pentru „promotia“ anului 2006: 41 in Camera si 9 in Senat. intr-un interviu din New York Times, el descrie „grupul ca «moderat in temperament si reformator in spirit». Conservatorii tind sa evidentieze conservatorismul noii clase ca un semn ca democratii cedeaza, in fond, teren dreptei in privinta unor subiecte ca avortul si controlul armelor“3. Poate, dar e mai mult de-atit.
Pe plan politic, mesajul este clar; majoritatea americanilor din ambele partide vor servicii medicale pe care sa si le poata permite si pe care inca nu le au. Ca sa dau un mic exemplu, factura farmaceutica lunara a propriei mele mame este de 600 $. Asta fara sa mentionez cele doua tipuri de asigurare suplimentara pe care le plateste pentru a putea avea parte de acest chilipir. Si nu este tratata pentru o boala letala, ci pentru osteoporoza si un nerv sciatic vatamat. Acolo, oamenii sint ingrijorati de pierderea locurilor de munca din industrie – locurile lor de munca.
Cei mai multi vor o strategie bipartita pentru retragerea din Irak. Economia globala nu pare sa f
