Privita de pe cioca Chiciura, campia Severinului nu mai are limpezimea de odinioara. O pacla negricioasa se asterne peste orasul cu 120.000 de locuitori si peste satele limitrofe Dunarii. Pentru cel sosit intai pe aceste meleaguri, cu deosebire pe vreme racoroasa, respiratia ii devine greoaie, bataile cordului intrec masura si un miros patrunzator, greu suportabil, se instaleaza in zona, la intervale de timp aproape programate, cand apele uzate provenite de la mastodontul de pe deal sunt deversate in firavul curs de apa al Plesuvei, inainte de intalnirea cu Topolnita, care le descarca, dupa cativa kilometri in fluviu. De vreo doua decenii, in acest mediu traiesc oameni in adaposturi improvizate. Cum nu le-a fost indeajuns drama ce le-a fost provocata, tot de atunci ei suporta cu stoicism sicanele si amenintarile autoritatilor. Chiriasi in propriile case Prin Decretul 400/1979 a fost fixat amplasamentul uzinei de apa grea si al termocentralei, furnizorul de agent termic pentru "Romag Prod", in partea de nord si nu departe de municipiul Drobeta Turnu Severin si in vecinatatea satelor Halanga, Rascolesti, Putinei si Potolani. Starea euforica a localnicilor, generata atunci de eveniment, n-a durat prea mult. Pentru 804 familii avea sa inceapa, in 1987, drama dezradacinarii, o data cu emiterea ordinului de demolare a gospodariilor si stramutarea lor din locurile unde-si dorm de sute de ani, somnul de veci stramosii. Pana in 1989, unii au avut sansa sa primeasca un adapost, dar multi dintre ei sunt si astazi - din cauza decretului inca in vigoare - "desproprietari chiriasi in propriile lor case, unele dintre ele partial demolate de 17-18 ani" - cum preciza Horia Balica, primarul comunei Izvorul Barzii. Memoriile lor, trimise cu o insistenta de invidiat, catre guvernanti au primit, pana la un timp, promisiuni. De la o vreme insa, autoritatile statului nu se mai obosesc