Institutul Cultural Roman a prezentat recent, in cadrul serii sale lunare de film romanesc, patru scurtmetraje in regia lui Catalin Mitulescu: La amiaza (1998), Bucuresti – Wien ora 8:15 (2000), 17 minute intirziere (2002) si Trafic (2004). Primul, proiectat in premiera intr-un cadru extrauniversitar, este si cel dintii film al regizorului. Cu o atmosfera apropiata de cea din lungmetrajul Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii, La amiaza este un film simplu si frumos, a carui poveste despre prima iubire se dispenseaza fara probleme de cuvinte.Celelalte trei scurtmetraje, mult mai cunoscute publicului, au fost toate prezentate in cadrul Festivalului de la Cannes (primele doua in sectiunea studenteasca „Cinéfondation“, iar cel mai recent in competitia de scurtmetraje, unde a obtinut prestigiosul Palme d’Or). Fiecare dintre ele poate fi considerat un mic studiu psihologic despre un tinar din lumea noastra postcomunista.
intr-un interviu aparut recent in aceste pagini, Razvan Radulescu marturisea ca este siciit de filmele cu „epifanii, iluminari, revelatii“.
in schimb, in scurtmetrajele sale „canneze“, Catalin Mitulescu mizeaza mult pe aceste „epifanii“. Daca Dante Remus Lazarescu, de exemplu, se afla „in postura omului caruia i se intimpla lucruri si face mult prea putine“, eroii lui Catalin Mitulescu sint intr-o buna masura voluntari: inca nu li s-a atrofiat complet liberul arbitru. Aceste personaje, indiferent ca provin din mediul rural sau urban, indiferent ca este vorba de un ucigas sau de un businessman, au ceva in comun: se afla intr-un impas existential: si-au ales un anumit drum in viata, dar, la un moment dat, au ajuns sa se indoiasca de justetea alegerii lor. Cineastul surprinde tocmai aceasta rascruce din viata eroilor, in care ei au niste intilniri neasteptate sau, dimpotriva, indelung asteptate, cu persoane dragi, revazute dupa mult timp, sa