In Timis, catorva mii de oameni, care si-au investit economiile, contra unui “somn linistit”, in conturile F.N.I., le-au revenit si sperantele, si zambetul. Doza de optimism le-a fost insuflata de vestea ca procesul F.N.I. se reia si ca anul viitor ar putea sa le aduca banii inapoi in portofele. Antecedentele pe care romanii le-au trait in ultimii ani - din pacate, fara sa dea semne ca ar fi invatat ceva din ele - ne determina sa nu fim chiar atat de increzatori in succesul lor. De ce am crede ca, de data aceasta, pagubitii F.N.I. vor avea parte de celeritate in justitie (din moment ce primul proces s-a intins pe vreo sase ani) si, cel mai important, de o sentinta dreapta, care sa-i oblige pe vinovati sa-si plateasca si greselile, si escrocheriile, iar pe victime, sa se vada si cu dreptatea pe masa, si cu banii intorsi din conturi straine? Suntem sceptici din cel putin doua motive. Unul ar fi ca singura condamnare data in acest caz, cea a Ioanei Maria Vlas, nici nu convinge de buna intentie a organelor statului de a face lumina in acest scandal national (e imposibil ca un singur om sa fi fost responsabil de megaescrocheria numita F.N.I.), nici nu inseamna nimic din perspectiva recuperarii banilor de catre romanii trasi pe sfoara. Al doilea este raportat la succesul pe care cei care si-au tot bagat banii prin fel de fel de jocuri dubioase, promitatoare de bunastare peste noapte, l-au avut, in justitie, in batalia ulterioara cu cei care i-au fraierit.

Sa aruncam o privire retrospectiva - nu la multele procese cu cantec castigate, intr-o majoritate covarsitoare de oameni cu bani si influenta, nu neaparat de cei cu dreptatea la purtator - doar la procesele asemanatoare F.N.I.-ului, pe care le-am urmarit de vreo 15 ani incoace. Si in care unii, cei multi si inselati, au ramas tot multi, si tot cu banii nerecuperati, iar altii, cu conturile tot pline si, eventual, in