Cu oarecare intirziere a ajuns in Columbia, Maryland, exemplarul din octombrie al revistei Idei in Dialog si in el, printre alte articole foarte interesante, l-am gasit si pe acela al domnului Dan C. Mihailescu, Sa ne prabusim creind. Articolul incepe cu o intrebare pe care, marturisesc, mi-am pus-o adesea si eu: „oare de ce nu vorbim pe larg, pe indelete si adinc despre existentialismul romanesc interbelic?“. in urma cu citiva ani buni, am fost foarte surprins sa aflu din conversatii purtate cu Mircea Martin, intr-una din intilnirile noastre de la Peyresq, ca nu exista nici o carte dedicata „existentialismelor romanesti“ (cum preferam eu sa le numesc, la plural) din interbelic.
Subiectul ma interesa, legat fiind de preocuparile mele in domeniul filozofiilor „existentiale“ (spre deosebire de cele existentialiste!) reprezentate de ginditori precum Chestov sau Benjamin Fondane, Gabriel Marcel, Martin Buber sau Franz Rosenzweig si de doi autori anglo-saxoni mai putin cunoscuti probabil in Romania, Joseph Wood Krutch si Wyndham Lewis.
M-a batut gindul sa abordez aceasta tema si in contextul ei romanesc; in luna decembrie 2002, am propus Fundatiei Culturale Romane (versiunea de atunci a ICR-ului) un plan de lucru. in „schita de proiect“ anexata scriam, printre altele, ca „dintre toate posibilitatile discutate, imi pare ca prezentarea unui subiect precum acela al „existentialismelor romanesti“ unui public cititor de limba engleza este cea mai potrivita. Spre deosebire de „cazul Fondane“ (initial mi se propusese sa scriu o monografie despre Benjamin Fondane – Fundoianu), unde dificultatea e cauzata in principal de lipsa textelor sale in limba engleza (autorul fiind totusi cunoscut, si cartile publicate in franceza fiind accesibile), lumea intelectuala romaneasca din interbelic – foarte putin si foarte aproximativ cunoscuta publicului vorbitor de engleza
