Când, în 1963, am devenit redactor la Editura pentru Literatură, chemat de Ioan Şerb şi angajat de Ion Bănuţă şi Mihai Şora, am găsit acolo, în clădirea din Orlando, fostă a Editurii Fundaţiilor Regale, în redacţia care se intitula "Valorificarea moştenirii literare", o echipă de eminenţi editori, de textologi, specializaţi în editarea literaturii române clasice. Fiecare din ei, pe lângă obligaţiile redacţionale, tipăriseră sau aveau în lucru ediţii personale: Elisabeta Brâncuş, ediţii din Ion Creangă şi Alexandru Macedonski, Aurelia Rusu o ediţie din Mihai Eminescu, Elena Beram o ediţie din Anton Holban, Gheorghe Pienescu, ediţii din Al. Odobescu şi Tudor Arghezi, Andrei Rusu ediţii din Nicolae Bălcescu şi G. Călinescu, Corneliu Simionescu o ediţie din Mihail Sadoveanu, Margareta Feraru, ediţii din Vasile Demetrius şi N. Davidescu, Ioan Şerb iniţiase seria de colecţii inedite de folclor. Ca şi acesta, Constantin Mohanu avea să se împartă în mod egal între editarea de texte clasice şi de folclor.

S-a dăruit, timp de o viaţă, reeditării operei lui Ioan Slavici, tipărind între anii 1973 şi 1987, în "Scriitori români", volumele VII-XIV. A revenit, între anii 2001 şi 2004, cu o nouă ediţie, în colecţia "Opere fundamentale", coordonată de Eugen Simion, cu şase volume, care cuprind nuvelistica, romanele, poveştile şi povestirile din periodice, teatrul din periodice şi manuscrise, memorialistica, în întreaga ediţie aparatul critic fiind substanţial îmbogăţit faţă de ediţiile anterioare. A editat, de asemenea, cu multă aplicaţie, teatrul, poezia, proza şi memorialistica lui Victor Eftimiu, într-o întreprindere cu adevărat impresionantă. Opere, VI-XVIII (1975-1996). A scris şi o documentată monografie Victor Eftimiu (1999), în care a găsit tonul potrivit pentru caracterizarea unei producţii bogate şi inegale. Fiind convins, ca şi Victor Eftimiu, că scriitorul se