Unitatea 1 de la Cernavoda implineste, maine, zece ani de la inceperea exploatarii comerciale. Desi unii s-ar fi asteptat ca evenimentul sa fie sarbatorit cu surle si trambite, nu se va intampla chiar asa, dovada ca energia nucleara a inceput sa devina o constanta obisnuita a activitatii cotidiene. Centrala Nuclearelectrica de la Cernavoda a pornit initial de la ideea lui Ceausescu de a obtine independenta energetica. Hidrocentralele si termocentralele nu mai erau de ajuns pentru a ajuta constructia societatii socialiste, astfel incat dictatorul a luat decizia implicarii in domeniul nuclear. Primele preocupari au pornit inca din anii '80, principala problema studiata fiind amplasamentul viitoarei centrale. Daca la inceput s-a vorbit despre locurile natale ale lui Ceausescu, drept destinatie, in final s-a ajuns la concluzia ca judetul Constanta reprezinta pozitia ideala pentru o astfel de constructie. Pe aici curge Dunarea, iar apa fluviului este folosita in procesul de racire. Tehnologia canadiana vs tehnologia ruseasca Initial, centrala de la Cernavoda ar fi trebuit sa aiba numai patru reactoare. Acestea sunt conforme tehnologiei CANDU 600-PHWR (abrevierea de la CANadian Deuterium Uranium 600-Pressurized Heavy Water Reactor), care utilizeaza apa grea drept moderator si agent de racire, combustibilul fiind uraniul natural. Fara indoiala, este o victorie a expertilor, care au reusit sa-l convinga pe dictator sa accepte tehnologia canadiana, considerata una dintre cele mai sigure din lume, in detrimentul celei de provenienta ruseasca, folosita in tarile-satelit ale Uniunii Sovietice. "Performantele" acesteia s-au facut resimtite in toata Europa dupa dezastrul de la Cernobil - cea mai neagra pata din istoria producerii energiei nucleare. De ce cinci, si nu patru... Desi planurile initiale cuprindeau numai patru reactoare, pe amplasamentul centralei nucleare au i